Dienstag, 25. November 2014

Lectia 2 - Alfabetul german, reguli de pronuntie



Lectia 2 - Alfabetul german, reguli de pronuntie

ALFABETUL GERMAN
A (a)
B (be)
C (te)
D (de)
E (e)
F (ef)
G (ghe)
H (ha)
I (i)
J (iot)
K (ca)
L (el)
M (em)
N (en)
O (o)
P (pe)
Q (cu)
R (er)
S (es)
ß (es tet)
T (te)
U (u)
V (fau)
W (ve)
X (ics)
Y (üpsilon)
Z (tet)
Precum si vocalele cu umlaut: Ä, ö, ü

Pentru citirea pe litere "spelling" a cuvintelor, exista urmatoarea grila
:

In continuare, voi enumera regulile de pronuntie:

Pronuntia germana este relativ usoara pentru vorbitorul nativ de limba romana. In realiate, ea este mai acceibila decat cea a englezei sau francezei.
Cei care doriti sa invatati limba germana, trebuie sa va feriti de influenta pronuntie engleze intrucat, chiar daca au origini comune, cele doua limbi s-au dezvoltat diferit din punct de vedere fonetic.
In prezentarea vocalelor, un aspect foarte important este lungimea lor. De ex:

· "Miete" - cu "i" pronuntat lung si inchis inseamna "chirie" iar "Mitte" cu "i" pronuntat scurt si deschis inseamna "centru"
· "Ofen" cu "o" lung si inchis inseamna "cuptor" iar "Offen" cu "o" pronuntat scurt si deschis inseamna "deschis"
Pentru a face diferenta intre vocalele lungi si scurte, in limba germana se folosesc consoanele simple sau duble dupa urmatoarea regula:
· Dupa vocalele lungi sau diftongi, se scriu de obicei consoane simple (d, l, k, m, n, t, t, s, z, etc)
· Dupa vocalele scurte, se scriu de obicei consoane duble (tt, dt, ck, mm, kk, nn, ss, tz, etc)
· Pentru a se reda sunetul "s" dupa o vocala lunga sau dupa diftong, in scrierea germana s-a introdus o vocala noua "ß" - numita es dur ( "Eszett" sau "Scharfes S").

In continuare, va przint sunetele limbii germane, cu trimitere pe cat posibil la pronuntia similara din limba romana:
a - Se pronunta lung atunci cand este scris "a" inainte de o consoana simpla sau cand este scris "ah" (h dupa o vocala nu se pronunta, marcheaza doar faptul ca vocala precedenta este lunga) ori "aa"
Exemple: Name = nume, Strahl = raza, Saal = sala
- Se pronunta scurt atunci cand dupa "a" urmeaza o consoana dubla sau un grup de doua consoane.
Exemple: Blatt = frunza, Land = tara

ä - Se pronunta ca un "e" mai deschis. Apare mai ales in cuvinte de origine latina sau in formele derivate ale unor cuvinte.

b - Se pronunta "b" la inceput de silaba "geben"= "a da", "beine"="picioare"
- Se pronunta "p" la sfarsit de silaba "du gibst" = "tu dai" pronuntat "gipst"

c - Se regaseste doar in cuvintele de origine straina. Se pronunta ca in cuvantul romanesc "copac", daca dupa el urmeaza vocalele a, o, u sau consoanele l, r : "Computer"
- Se pronunta "tz" ca in cuvantul romanesc "țară", daca dupa el urmeaza vocalele e, i, ä : "Cellophan", "circa"

ch - Se pronunta ca in cuvantul romanesc "odihna", daca urmeaza dupa vocalele ä, e, i, ö, ü "Becher" "pahar", "Bücher" "carti" sau dupa diftongii äu, eu, ei "Bäuche"= "burti", si in general in grupurile "che" si "chi" : "Mädchen" - "fata".
- Se pronunta ca in cuvantul romanesc harta daca urmeaza dupa a, o, u sau au "lachen"= "a rade", "Loch"= "gaura", "Buch"= "carte"
- Se pronunta ca in romanescul "cap", daca dupa "ch" urmeaza a, o, l sau r "Chaos"= "haos", "Chor" "cor".
- Se pronunta ca in cuvantul romanesc "șarpe" in cuvintele de origine franceza "Chef"=" bucatar", "Chiffre"= "cifru, semn"